Şedinţa din 7 septembrie 2010

Doamnelor şi domnilor deputaţi,
urmărind iureşul evenimentelor legate de expulzarea ţiganilor – cetăţeni români – din Franţa,  am observat un interes deosebit al unor organisme internaţionale, preponderent pentru a critica măsura dispusă de preşedintele francez.

Expulzarea unor grupuri de persoane pe criterii etnice aminteşte unora de începutul ororilor naziste, motiv pentru care reacţia este pe măsură.

Vaticanul a declarat ca "nu poţi generaliza şi nu poţi da afară un grup întreg de oameni", în timp ce ONU a avertizat Franţa cu privire la “acţiunile de rasism şi xenofobie”. Reprezentanţi ai Uniunii Europene au declarat că “se va verifica dacă acţiunile de expulzare au fost legale”.

În Franţa, fostul premier, Dominique de Villepin, apreciază că  "fiecare francez ar trebui să acţioneze, indiferent care este vârsta sau statutul său social, dacă se află la Paris sau în provincie, pentru a-şi arăta refuzul faţă de această măsură inacceptabilă, o pată de ruşine pe drapelul Franţei".
În faţa dumneavoastră declar că sunt împotriva expulzării ţiganilor din oricare stat al Uniunii Europene, libera circulaţie a cetăţenilor români fiind unul dintre principalele motive pentru care suntem, ca stat, membru al uniunii.

Problema, în sine, nu este comunitatea de ţigani sau intoleranţa faţă de aceasta, în România şi, foarte probabil, şi în Fanţa. Problema o reprezintă un anumit mod de viaţă pe care o parte dintre aceştia înţeleg să-l practice.

Numeroşi ţigani se integrează perfect şi convieţuiesc fără probleme în masa majoritarilor. Te şi miri să afli ca X ar fi ţigan. Şi constaţi că asta nu te deranjază, iar pe el nu îl descalifică. Aşa şi trebuie să fie. Am putea vorbi despre discriminare în România dacă persoana X, respectabilă, ar avea de suferit din cauza originii sale etnice. Spre lauda cetăţenilor români, aşa ceva este exclus.

Pe de altă parte, dintre românii majoritari, unii se apropie de comunitatea ţiganilor şi sfârşesc prin a se identifica cu ei prin stilul de viaţă adoptat. Consecinta: numarul celor care adoptă un stil de viaţă la  marginea legii şi a regulilor sociale nu scade, ba chiar creste, iar stilul se perpetuează şi dezvoltă. Prin infuzia de noi trăsături şi caractere devin mai puternici şi mai adaptabili.

Deci, în concluzie, nu ţiganii sunt problema României şi a Europei, ci un mod de viata, “nepotrivit”, vorba lui Bill Clinton.
Aplicarea legii pentru infracţiunile “mărunte” de care se fac îndeopşte vinovaţi, şi care au determinat măsurile de expulzare, poate fi parte a soluţiei.

Fermitatea în acţiunile instituţiilor statului trebuie să se manifeste şi în aprecierea mediului în care copiii unor astfel de persoane trăiesc, iar legislaţia existentă trebuie aplicată fără discriminare, fie ea şi pozitivă.

Vă mulţumesc.
Deputat: PRIGOANĂ Silviu