24 martie 2009
Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La începutul anilor '60, preşedintele american J.F. Kennedy a fost printre primii oameni politici care au înţeles că succesul dezvoltării oricărei societăţi, dar şi al economiei naţionale, depinde de modul în care guvernul va gestiona reforma din educaţie şi cercetare.

Noi nu am înţeles acest lucru nici acum, la aproape jumătate de secol de la deciziile care aveau să transforme America în cea mai mare putere economică a lumii. Din reformă în reformă am ajuns la situaţia jenantă în care învăţământul superior de stat aproape nu mai există.

El s-a transformat într-o veritabilă fabrică autohtonă de mediocritate. Calitatea acestuia este deplorabilă, chiar dacă majoritatea universităţilor de stat au bugete prospere. Prin încălcarea grosolană a art. 32 alin (4) al Constituţiei României, universităţile de stat au depăşit numărul studenţilor cu taxă de la universităţile private, deşi potrivit acestui articol "Învăţământul de stat este gratuit". Unde se duc aceşti bani, cine şi cum îi gestionează şi îi justifică, rămâne pentru toţi o necunoscută.

Prin această libertate prost înţeleasă de autonomie universitară, învăţământul superior de stat din România s-a transformat într-o adevărată afacere cu diplome, pe care nici piaţa muncii şi nici nevoile economiei naţionale nu le reclamă. Avem, nu avem nevoie de unele specializări, avem, nu avem nevoie de unii specialişti, contează mai puţin. Important pentru actualul sistem este ca studentul fie să atragă subvenţia Ministerului Educaţiei, fie să plătească taxă!

Cât vom mai tolera această situaţie, stimaţi colegi?

Personal, acord cea mai mare importanţă politicilor orientate către viitor, politicilor care vizează tinerii, educaţia, sănătatea şi siguranţa lor. Ei sunt viitorul naţiunii noastre. Însă nu voi mai tolera actuala situaţie, care ne poate arunca în oprobriul Europei şi riscăm ca toate diplomele emise de instituţiile de învăţământ superior din România să nu mai fie recunoscute, ci să fie tratate ca nişte simple făcături. Asta dorim? Cine doreşte o aşa batjocorire a tradiţiei învăţământului românesc?

În acest sens, voi depune la Camera Deputaţilor o propunere legislativă care doreşte să pună capăt situaţiei actuale. Doresc ca locurile subvenţionate din banii publici să fie contingentate, în funcţie de cerinţele pieţei interne a muncii, de capacităţile instituţionale româneşti, de performanţa acestora şi de calitatea studenţilor absolvenţi.

În plus, doresc să opresc exportul de creiere, exportul absolvenţilor care au urmat studii finanţate din bani publici. Fiecare absolvent al unei universităţi de stat va trebui să lucreze în mediul bugetar pe o perioadă de minimum 10 ani, pe bază de contract.